Asistentul social poate alege să organizeze diverse activități, aproape nelimitate ca varietate, cum ar fi muzică, dans, jocuri de rol, punerea în scenă a pieselor de teatru, lucru manual, excursii, concursuri sportive, vizionarea de programe și filme, plimbări, organizarea grupurilor de discuții și multe altele. Aceste activități au scopul de a răspunde unor nevoi specifice ale persoanei asistate sau de a o motiva în atingerea obiectivelor stabilite. Ele pot contribui la creșterea nivelului de energie, a stimei de sine și a bunei dispoziții, dar și la manifestarea talentelor personale. Activitățile recreative sau artistice sunt foarte benefice pentru exprimarea și exteriorizarea sentimentelor asistatului. Cu ajutorul acestora, pot fi combătute starea de plictiseală la persoane vârstnice, deținuți sau copii și tineri din instituții rezidențiale. De asemenea, ele pot ajuta la prevenirea tensiunilor din relații interpersonale sau la evitarea implicării în activități riscante pentru sănătatea fizică sau psihică, cum ar fi consumul de droguri, alcool sau comportamente infracționale. Spre exemplu, utilizarea jocurilor care implică forme nonverbale de exprimare poate facilita exprimarea unor sentimente sau comportamente greu de exteriorizat prin metode unidimensionale, bazate exclusiv pe comunicare verbală. Tipul activităților este selectat în funcție de caracteristicile unice ale persoanei asistate și interesele acesteia. Aceste metode sunt aplicabile unei game largi de beneficiari: copii din diverse categorii de vârstă și mediile aferente, persoane cu dizabilități sau boli cronice, adulți, bătrâni din instituții rezidențiale ori chiar deținuți. Spre exemplu, un pacient parțial paralizat și afazic, care nu mai putea lucra, a fost motivat să joace bridge. Astfel, el a reușit să-și reconstruiască o viață socială și să participe la competiții, unde chiar a obținut succese. Discuțiile logice sunt, de asemenea, un instrument important în procesul de asistență socială, mai ales atunci când sunt necesare luarea unor decizii și explorarea alternativelor posibile. Acestea oferă clientului un sistem coerent de argumentare logică, care facilitează alegerile raționale și contribuie la menținerea echilibrului emoțional. Totuși, această metodă trebuie utilizată cu precauție. Ea nu este potrivită pentru etapa incipientă a relației de sprijin, când accentul trebuie pus pe ascultarea emoțiilor clientului. Este indicată doar atunci când s-a construit deja o conexiune emoțională cu acesta. Un alt element esențial în procesul de asistență socială este sistemul de recompensare. Potrivit principiilor behaviorismului clasic, fiecare individ are capacitatea de a învăța prin feedback legat de performanțele sale. Recompensa are un efect motivant care crește șansele ca un anumit comportament să fie repetat. Este important ca aceasta să fie adecvată vârstei și intereselor clientului pentru a avea semnificație și impact asupra acestuia. Prin contrast, pedepsele au o utilitate limitată în reglarea comportamentului, deoarece nu oferă soluții alternative sau ghidaj asupra comportamentului dorit; ele se limitează la interzicerea unei acțiuni fără a oferi altceva în loc. De aceea, pedepsele fizice sunt categoric interzise în orice relație profesională, inclusiv în lucrul cu cei mai mici copii, persoane cu dizabilități sau delincvenți. Valoarea motivațională a recompenselor și pedepselor depinde deseori de percepția subiectivă a beneficiarului. De aceea, este esențial ca specialistul să discute cu fiecare persoană pentru a înțelege ce recompense ar fi eficiente în stimularea dorinței lor de schimbare. Sistemul de recompense trebuie aplicat într-un mod consecvent și conform acordurilor stabilite anterior între asistent și client. Un alt aspect fundamental al muncii cu persoanele asistate îl reprezintă dezvoltarea și exersarea unor noi roluri într-un mediu sigur și structurat. Doneaza pentru copii online